Ce este orientarea ?

Orientarea la început era practicată în armată şi însemna traversarea unui teritoriu necunoscut cu ajutorul hărţii şi a busolei .   "Anul de naştere" al orientării este considerat 1897, anul în care a fost organizat primul concurs public de orientare în Norvegia. Orientarea ca şi sport s-a dezvoltat în ţările nordice la începutul secolului trecut. Federaţia Internaţională de Orientare (IOF) a fost înfiinţată în 1961 la congresul din Danemarca. Cei 10 membrii fondatori sunt: Bulgaria, Cehoslovacia, Danemarca,  Elveţia, Finlanda, Germania Democrată, Germania Federală, Norvegia, Suedia şi Ungaria. În anul 1990 se înfiinţează Federaţia Română de Orientare (FRO) şi prin afilierea sa România devine membru plin IOF.

Disciplinele orientării sunt:

Orientare în Alergare, este sportul ce constă în parcurgerea într-un teren necunoscut a unui traseu materializat printr-o succesiune de posturi de control. Orientaristul alege rutele (nemarcate) între posturile de control cu ajutorul hărţii şi a busolei şi parcurge traseul într-un timp cât mai scurt, atingând toate posturile în ordinea dată. Harta conţine informaţii detaliate asupra terenului (relieful, planimetria, vegetaţia, vizibilitatea, etc). Ca să aibă succes în orientare, sportivul trebuie să interpreteze perfect harta şi în timp ce aleargă să ia decizii în permanenţă în alegerea rutei celei mai bune. Orientaristul aleargă pe teren accidentat, peste dealuri şi văi, în păduri, poieni şi mărăcini , indiferent de vreme (ploaie, vânt şi soare). Se organizează concursuri de Sprint, de Medie şi Lungă Distanţă, de Semimaraton. De asemenea, sunt populare şi concursurile de Noapte, de Echipe şi de Ştafetă. Dificultatea tehnică şi fizică a traseelor variază în funţie de vârsta şi sexul sportivilor. De la 10 până la 90 ani generaţii întregi practică sportul pădurilor.

Orientare pe Schiuri, unde abilităţile de orientare şi îndemânarea de a schia sunt elemente decisive. Pentru orientarea în terenul de concurs şi alegerea rutei, concurentul utilizează harta şi busola iar deplasarea se efectuează pe schiuri.

 

Orientare Mountain Bike, este practicarea orientării de entuziaştii Mountain Bike. Alegerea rutelor, memorarea hărţii şi abilitatea de a se descurca cu bicicleta pe pante abrupte este o cerinţă obligatorie.

Orientare pentru persoane cu handicap, este axată pe citirea hărţii în mijlocul naturii. Viteza de deplasare nu face parte din competiţie. Concurentul trebuie să identifice dintre posturile de control amplasate în teren pe cele desenate pe hartă. Această identificare se face în timp limitat şi de la anumită distanţă şi nu necesită nici o dexteritate fizică, acordând şanse egale tuturor participanţilor.

  Lecţii pentru Orientare sportivă   (dr. Stroescu Nicolae) 

  POLIGONUL DE ORIENTARE CEALA: